Cum să-ți păcălești somnul

Misterioasa lume a viselor

Cu orarul plin, sarcini de terminat acasă și obligații peste obligații față de colegi și prieteni, este foarte ușor în ziua de azi să mai „tăiem” din orele de somn. Acesta face parte din obiceiurile nesănătoase cu care ne-am obișnuit. Un adult are nevoie de 6-8 ore pe noapte pentru a putea trece prin stadiile somnului fără probleme. Stările de somnolență din timpul zilei și insomniile ar putea fi combătute prin mai multă atenție acordată somnului, mai ales că orele pierdute se acumulează și devin din ce în ce mai greu de recuperat.

Somnul are două etape principale: un stagiu NREM (Non-Rapid Eye Movement) și unul REM. Prima parte a somnului, cea NREM, are trei componente. Trecem întâi printr-o stare de „ațipeală”, cum o mai numim. Reflexele musculare sunt încă active, iar persoana poate fi ușor trezită. De obicei, dacă nu trecem în cea de-a doua etapă, la trezire nici nu ne dăm seama că am adormit. Cea de-a doua etapă este una tranzitorie, în care nu se înregistrează mișcări oculare, iar persoana devine mai greu de trezit. Tranziția continuă cu ultima etapă NREM, în care somnul este mai adânc. Somnul NREM este mai puțin caracterizat de vise, iar mușchii nu sunt complet paralizați. De aceea, în această ultimă etapă, apar anumite tulburări legate de somn: somnambulismul, vorbitul sau scrâșnitul dinților în somn. De asemenea, nu ne amintim de obicei visele din această etapă. De obicei, ele sunt mai puțin frecvente și mult mai ancorate în real.

Somnul REM, după cum spune și numele, este caracterizat de mișcări oculare rapide și activitate musculară foarte scăzută. Acesta este ceea ce numim somn adânc: trezirea are loc foarte greu, mișcările din timpul somnului sunt rare, iar visele din acest stagiu sunt de obicei ușor de amintit. De asemenea, visele din această etapă sunt mult mai închegate, consistente în universul creat de subconștient.

Oamenii de obicei consideră că există un singur mod de a-și organiza programul de somn: 6-8 ore noaptea (în cel mai fericit caz), restul zilei fiind dedicat activităților cotidiene. Acesta se mai numește somn monofazic. În afară de acesta, există și alte tipuri de cicluri de somn, numite cicluri polifazice deoarece presupun alternarea mai multor perioade de somn și veghe pe parcursul unei singure zile.

Unul dintre ele presupune o „sesiune” mai lungă de somn, de 3-4 ore, și 3-4 pauze de somn luate la intervale regulate. O versiune mai puțin practică poartă numele de Uberman, care cere ca, la fiecare 4 ore, persoana să doarmă 20-30 de minute. Dacă acesta vi se pare bizar, există o variantă extremă, cea a lui Fuller, în care un adult doarme o jumătate de oră la fiecare 6 ore. Versiunea clasică a unui somn polifazic rămâne cel bifazic, în care se începe cu o perioadă mai lungă de somn, de obicei în timpul nopții, și o pauză de somn în timpul zilei. În mod bizar, cel mai productiv, fără a înregistra probleme de sănătate, este somnul Fuller care, departe de cele 6-8 ore recomandate, cuprinde doar 2 ore de somn cumulate de-a lungul zilei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *